L'emigrante

Nicolina Morlupo Cilli
24/01/2003
Storia
Condividi su:

Ha partite e parte sempre l'emigrante, 'nghi nu node alla gole e lu core chiene di speranze. Si ni va sole, nghi nu fagotte di panne, li mane aperte alla fatije, nu pinzire sole, di fa prugridì al lu paese la famije. Passe l'anne e s'ambare nandra lingue e naddra fatije, ma si commove sembre, canda lasse la moje e li fije. Nu jurne ardrenne a lu paese ha truvate na nuvità, une nghi na faccia nere i dice: '' Vu cumbrà !'' Le guarde mbacce e lu core j da na bbotte; arivede l'emigrante c'ha partite sole nghi nu fagotte. J stregne la mane e lu pinzire corre a Die, e s'accorge, ca sopra sta terre l'emigrande cammine pi tutte le vie. Sole canda arijenne a lu Patraterne, truveme nu monne nove, dove nisciune è sole, nè emigrante, picchè lu bbene ci li vuleme tutte quante. Lassù, nin ci sta cchiù chi offre e chi pije, picchè lu Patre Grosse ci chiame a tutte fije.

Leggi altre notizie su SanSalvo.net
Condividi su: